IN MEMORIAM. Publicat în Muscle & Fitness Nr. 4 / 2008
Florin Preduchin / Editor Ediția Română

Era vineri, 22 august, miezul nopţii, când a sunat telefonul. Era un telefon la care mă aşteptam şi pe care aş fi dorit să nu-l pimesc. Era soţia lui Nelu Stroia care, printre lacrimi, mi-a transmis cumplita veste: murise Nelu, iar a doua zi urma sa fie înmormântarea.

Dimineaţă, m-am suit în maşină şi am plecat la Odorheiu Secuiesc pentru a-mi lua rămas bun de la prietenul meu Nelu Stroia şi pentru a-l conduce pe ultimul drum.

Cu trei ani în urmă, fusese diagnosticat cu melanom şi apoi a suferit doua intervenţii chirurgicale, a făcut diferite tratamente în încercarea de a lupta pentru viaţa sa, însă cumplita boală a fost mai puternică.

Mi-a spus despre suferinţa sa cu vreo doi ani în urmă, iar cu vreo şase săptămâni înainte de a muri, mi-a telefonat şi mi-a spus că este în pat, că nu se mai poate deplasa pentru că a paralizat de la mijloc în jos.

Boala îi afectase trei vertebre din zona lombară. L-am sunat imediat pe Florin Vezeteu, care îl cunoscuse şi el pe Nelu, iar a doua zi am plecat împreună la Odorhei, ştiind că va fi probabil pentru ultima oară când vom mai vorbi cu el.

Acasă la el atmosfera era tragică, dar dintre toţi el era cel mai lucid şi din ceea ce ne-a spus am înţeles că încerca să mai pună la punct unele lucruri pe care soţia lui nu le-ar fi putut rezolva singură. Avea un caracter puternic, iar singurul moment în care i s-au umezit ochii a fost atunci când ne-a spus că-i pare rău pentru fetiţa lui.

La numai 48 de ani a trecut în nefiinţă lăsându-i fără sprijinul său pe soţia lui Teresa, pe fiica lor Andreea de numai cinci ani şi pe părinţii săi.

Ioan (Nelu) Stroia a fost unul dintre cei care au contribuit la dezvoltarea culturismului în România. Cu ajutorul inginerului Peter Peter, de la fabrica “Matriţa”, a înfiinţat prima sală de culturism din Odorheiu Secuiesc, la parterul unui cămin al fabricii.

L-am cunoscut pe la mijlocul anilor ’80 când a început să concureze alături de elevii săi la nationale si la diferitele concursuri care se organizau pe atunci. Cel mai important rezultat pe care l-a obţinut a fost locul I la Cupa Matriţa în octombrie 1989, când i-a învins pe Cristian Mihăilescu şi Mircea Sibiceanu, nume grele ale culturismului românesc.

Printre sportivii crescuţi de el s-au numărat Carolina Tofalvi şi fratele ei Marton, apoi Pall Joszef, Andras Vagasi, Denes Fonsali, Janos Laszlo, Jeno Deak şi alţii, care au obţinut rezultate deosebite în competiţiile naţionale.

La începutul anului 1995, Nelu mi-a înlesnit legătura cu patronii tipografiei INFOPRESS, pe care îi cunoştea, şi astfel am început să tipăresc revista FLEX la Odorheiu Secuiesc. Până cu doi ani în urmă am mers de zeci de ori la tipografie şi aproape de fiecare dată mă întâlneam şi cu el.

Am mers la Odorhei şi cu Radu, şi cu soţia mea, ocazii cu care ieşeam împreună la un restaurant şi ni se alătura şi Tereza, care deşi nu prea vorbea bine româneşte, se simţea bine alături de noi.

O amintire aparte sunt antrenamentele pe care le-am făcut împreună cu Nelu în micuţa lui sală. Te impresiona prin forţa sa deosebită. Antrenamentele sale erau scurte, dar de mare intensitate. Îmi spunea că nu-i place să piardă timpul.

Culturismul mi-a dat ocazia de a cunoaşte mulţi oameni, iar unii mi-au devenit prieteni. Pot spune despre Nelu Stroia că a fost unul dintre puţinii prieteni adevăraţi. A fost un om deosebit de corect, modest şi cu foarte mult bun simţ. Mai rar aşa oameni!

Toţi cei cu care am vorbit la telefon după înmormântarea sa, oameni care l-au cunoscut – Ladislau Szekely, Mihail Kiss, Cristian Mihailescu, Florin Teodorescu – nu au avut decât cuvinte de apreciere faţă de cel care a fost Nelu.

Respectuos, modest, om de bun simţ – astfel şi-l aminteau toţi. Din păcate, acum Nelu nu mai este printre noi, dar îi vom păstra un loc special în amintirile noastre.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!


GHID SUPLIMENTE